TALENT AGENCY

ponteuxin.tripod.com is a website dedicated to the promotion of talented people online, whatever their talent. We aim to link talented individuals with agents worldwide.

Register For Free

Talented people should register as a Professional member. Professional members get promoted on this website and are able to upload unlimited audio, image and video files.

Agents looking for talent should register as an Agent. Agent membership gives access to the details of the many talented individuals listed on our site.

* Deşi se antrenează mai mult „pe uscat“, braşoveanca Roxana Boamfă a reuşit să cucerească titlul de campioană naţională la patinaj artistic şi visează la o medalie la europene

Nu a avut patinoar unde să se antreneze ca la carte, dar a devenit campioană naţională. Braşoveanca Roxana Boamfă are 20 de ani, iar în 16 ani de patinaj artistic a cîştigat peste 20 de medalii şi trofee. Şi a arătat tuturor că se poate cîştiga în patinaj chiar şi atunci cînd în oraşul tău nu există un patinoar pentru sportivi de performanţă, iar antrenamentele au loc de multe ori pe parchet sau asfalt.

16 ani dedicaţi patinajului

Roxana Boamfă a pus patinele în picioarele de la 3 ani. „A fost o selecţie la grădiniţă, şi după aceea, am continuat să patinez. Am făcut permanent patinaj, nu am făcut întreruperi“, mărturiseşte cu seninătate Roxana. Avea 12 ani cînd a primit prima medalie, o medalie de bronz la Concursul Naţional de Juniori. „Atunci, am plîns de fericire, nu-mi venea să cred. Era răsplata muncii mele după atîta muncă, după atîtea sacrificii. E o bucurie enormă, atunci cînd munca ta e răsplătită aşa cum ţi-ai dorit. După aceea, treptat, am urcat în clasament şi am ieşit pe locul întîi la seniori la Cupa României în 2002. În acelaşi an, am ieşit vicecampioană la juniori, iar în următorul an, am urcat pe prima treaptă a podiumului la Campionatul Naţional de Juniori la categoria mea de vîrstă“, poveşteşte Roxana în cîteva cuvinte rodul muncii ei de peste zece ani.

Drumul spre glorie nu e pavat cu flori

Antrenamente în condiţii foarte grele, acesta a fost începutul în patinaj al Roxanei. Un drum care nu a fost pavat cu flori. Cu privirea spre ţinta cea mare, asta le-a dat putere Roxanei şi antrenoarei ei, Olga Nagy. „Am început în Braşov în condiţiile care erau atunci. Pe patinoarul de sub Tîmpa, cît a fost. După aceea, cînd în oraş nu mai aveam unde să patinez am făcut antrenamentele în Poiană. După Revoluţie, au fost închise cele două patinoare şi am continuat pregătirea în sală, pe uscat, făcînd condiţie fizică, coregrafie, mobilitate, săriturile şi piruetele incluse în program. Asta cîteva zile pe săptămînă. La sfîrşit de săptămînă, plecam însă în cantonament la Bucureşti şi la Ciuc, unde erau patinoare, şi luam totul de la început pe gheaţă. Făceam practic naveta, pentru ca Roxana să poată patina pe gheaţă“, îşi aminteşte Olga Nagy, antrenoarea Roxanei. Ea îşi aminteşte cum au fost începuturile elevei sale. Cum, copil fiind, nu reuşea să depăşească alte concurente. „La categoriile mici, întotdeauna era devansată. După aceea, ea a început să le bată pe ele şi a rămas prima în ierarhie. Asta a fost satisfacţia noastră, că nu am muncit în zadar“, spune cu mîndrie profesoara.

Şase medalii de aur

O dată cu experienţa, au venit şi succesele, recunoaşterea şi medaliile. Din ce în ce mai multe şi mai valoroase. Acum, Roxana are 20 de medalii. Ceea ce îi dă dreptul de a spune că este cea mai bună patinatoare pe care a a avut-o Braşovul. Roxana este triplă campioană la juniori, asta însemnînd trei medalii de aur, campioană la seniori şi dublă campioană la Cupa României, în total şase medalii de aur. Pe locul doi a ieşit de opt ori, de fiecare dată primind cîte o medalie de argint, iar medalii de bronz are şase. Cea mai recentă medalie cucerită a fost medalia de aur de la campionatul naţional. „În 2007, am cîştigat Cupa României, în luna martie, iar la campionatul de juniori, am ieşit pe locul 2, cu titlul de vicecampion, din cauza unei accidentări. Din cauza asta nu am participat nici la concursul de seniori“, spune cu regret campioana.

„Nu renunţ la pasiunea mea“

Roxana a fost legitimată, ca junioară, la două cubluri. „Pînă în 2007, am fost înscrisă la LPS (Liceul cu Program Sportiv) în Braşov şi la Club Sportiv Şcolar (CSS) - Societatea de Patinaj la juniori. Acum, sînt la seniori şi am rămas doar la CSS“, a adăugat tînăra. Pe de altă parte, Roxana nu a abandonat şcoala, ba chiar a reuşit să fie printre primii din clasă. Tînăra este conştientă că din patinaj nu poţi face o carieră, aşa că s-a hotărît să se înscrie la facultate. „Am terminat liceul la Unirea şi acum sînt anul II la Facultatea de Sport. Continui să mă dedic patinajului, să nu renunţ la pasiunea mea, dar, cine ştie, poate o să mai fac o facultate, după ce o voi termina ceea ce am început“, îşi face planuri Roxana.

Visează aurul la Campionatul European

Roxana are planuri mari, dar şi visuri îndrăzneţe. „Anul ăsta am ca obiectiv să cîştig campionatul de seniori şi să ies prima şi la Campionatul European. Dacă mă calific, vreau să cîştig şi Cupa României. Cînd eram junioară, participam la trei competiţii pe an: la juniori, seniori şi la Cupa României. Acum, din păcate, nu voi mai putea participa şi la juniori“, îşi face calculele sportiva. Astea sînt proiectele de scurtă durată ale Roxanei. Nu vrea însă să se gîndească prea mult la viitor. Spune că lasă timpul să decidă ce se va întîmpla peste ani „Las să vină lucrurile de la sine, las timpul să decidă ce va fi sortit pentru mine“.

Multe renunţări, fără regrete

Patinajul, ca orice sport făcut cu pasiune, cere multe renunţări, uneori chiar sacrificii în anii copilăriei şi ai adolescenţei. „De exemplu, ca adolescent, uneori simţeam şi eu nevoia să am mai mulţi prieteni, să ies în oraş, să mă distrez, dar a trebuit să renunţ la toate astea. Nu îmi pare rău. Nu regret nimic din ceea ce am făcut sau nu am făcut“, mai povesteşte Roxana. Uneori, a trebuit să renunţe la orele de la şcoală pentru a putea fi la concursuri. „De exemplu, în clasa a VIII-a, un an cu examene importante, am lipsit două luni de la şcoală, iar în clasa a XII-a, am lispit cam tot atîta. Dar m-am descurcat şi chiar am luat bacul cu o medie care m-a plasat pe locul trei în clasă. Nimic nu e uşor, dar trebuie să-ţi doreşti mult un lucru pentru a reuşi“, îşi mărturiseşte Roxana reţeta succesului.

O campioană ambiţioasă

Ambiţia de a fi cea mai bună a fost deasupra piedicilor care i-au stat în cale. „Succesele pe care le-am avut noi au fost obţinute în condiţii vitrege. Dacă nu ar fi fost pasiune din partea amîndurora, nu ajungeam aici. Atunci cînd s-a deschis patinoarul din Poiană, lucram în timp ce şi alţii oameni obişnuiţi veneau să patineze. Rugam lumea să meargă pe lîngă mantinelă ca să poată face săriturile. Am vrut să le arătăm altora că acest sport nu va dispărea, decît dacă îl vom lăsa noi să dispară. De obicei, Roxana se antrenează în sală. Din cauza asta şi tehnica e alta. La sală pleacă de pe picior, static. Pe gheaţă, se pleacă din alunecare, de aceea trebuie să ai simţul gheţii. Nu e un lucru uşor să te antrenezi pe uscat şi să faci faţă apoi pe gheaţă. Patinajul nu e aşa uşor, cum se vede de afară“, povesteşte profesoara de patinaj a Roxanei.

Patinaj fără gheaţă

Şi acum Roxana face antrenament doar la sol, pe uscat. „La ora actuală, în România nu există patinoar pe care să mă antrenez. Trebuia, la întîi august, să se deschidă patinoarul din Miercurea-Ciuc, dar se va deschide abia pe 22 august. Abia atunci voi putea să mă antrenez cum se cuvine“, speră Roxana. Regretul şi dezamăgirea tinerei sînt accentuate de indiferenţa cu care este tratat patinajul artistic - în general, în România. „În ţara noastră, nu se pune accent deloc pe patinaj. Cum se pune accent pe fotbal, de pildă. De ce nu se construiesc şi la noi patinoare? De ce nu se mediatizează deloc şi sportul acesta? De ce nu se dau în direct concursuri de patinaj, aşa cum se dau meciurile de fotbal? De ce despre atît de puţine concursuri se vorbeşte şi la ştiri?“, se întreabă Roxana, deşi ştie care sînt răspunsurile. Şi tocmai de aceea, nu abandonează. „E un sport minunat. Pe cît de frumos, pe atît de complex. Totul e plăcere şi pasiune şi ne mîndrim că sîntem cei mai buni din ţară. Iubesc foarte mult acest sport şi am ţinut ca el să nu dispară cum a dispărut hocheiul. Am vrut să supravieţuiască. Şi va supravieţui“, spune hotărîtă antrenoarea Roxanei, Olga Nagy.

„Patinajul este cea mai mare pasiune a mea. Înnebuneam cînd eram în vacanţă şi nu patinam. Nu aveam, pur şi simplu, stare. Cînd sînt la antrenament, îmi trece timpul bine şi frumos. Acum, vreau să le demonstrez copiilor care se antrenează şi care vor să ajungă patinatori profesionişti că poţi să faci faţă şi în condiţiile proaste, şi îmi demonstrez şi mie. Mă bucur că reuşesc chiar dacă nu am patinoar pe care să mă antrenez. Ca să fii patinator trebuie să ai forţă, mobilitate, să simţi muzica pe care patinezi şi mai ales să ai simţul gheţii, să simţi fiecare pas. Trebuie să ştii să-ţi calculezi viteza şi distanţa pentru sărituri, trebuie să fii foarte concentrat, pentru că un moment de ezitare te poate duce la o accidentare din cauza căreia să nu mai poţi patina niciodată.“ Roxana

Muzeul „Ştefan Baciu“ a fost ieri gazda unei acţiuni destinate elevilor. Începînd cu ora 11.00 a început atelierul „Copiii restauratori“ în cadrul căruia elevi de clasa a V-a şi a VI-a au învăţat să aibă grijă de cărţi şi au fost iniţiaţi în arta de a restaura cărţile. Grupul a cuprins doisprezece elevi ai Şcolii Generale nr. 6 „Iacob Mureşianu“. Atelierul face parte din proiectul „Adlitteram“ iniţia de Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti cu finanţare din partea Administraţiei Fondului Cultural Naţional. „Scopul acestui atelier este de a-i învăţa pe copii să se apropie de carte printr-o metodă interactivă, prin joc. Activitatea va consta din restaurarea unor cărţi deteriorate şi a unor fotografii pentru-i învăţa pe copii ce greu este să păstrezi o carte“, a explicat Carmen Andrei, director al muzeului „Ştefan Baciu“. Proiectul „Adlitteram“ îşi propune realizarea unui program educaţional pentru elevi cu vîrsta cuprinsă între 10 şi 13 ani de la şcoli generale şi şcoli speciale pentru copii cu deficienţe de auz. Proiectul este compus din patru ateliere care se desfăşoară în patru oraşe diferite, participante la program. Directorul muzeului a promis că, dacă elevii se vor arăta interesaţi de acestă activitate, atelierele vor continua şi după încheierea proiectului.

La doar 16 ani, a reusit sa participe la aproape toate concursurile de pian din Romania. A iesit mereu pe locul I. Sertarul sau este plin de diplome.

Nici nu mai tine minte cate premii a luat. Spune ca i-ar lua foarte mult timp ca sa le insire pe toate. Cu toate ca e cel mai premiat tanar pianist din Brasov, lui Dragos Dimitriu nu-i place sa se laude cu realizarile sale. Desi recent si-a adaugat in palmares cel mai important premiu de pana acum. La inceputul lunii iulie, a fost la un festival international de pian, in Portugalia. De unde s-a intors atat cu Premiul I cat si cu Premiul pentru cea mai buna interpretare a unei piese portugheze. Dragos este elev la Liceul "Johannes Honterus" si studiaza pianul la Liceul de Arta, cu profesoara Corina Ibanescu. Viseaza ca intr-o zi va ajunge sa concerteze pe marile scene ale lumii.

Mereu pe primul loc
Despre concursul din Portugalia spune ca e prima competitie internationala la care participa. Este singurul concurs din aceasta tara destinat tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani. Dragos a aflat de el printr-o vecina. A completat formularul cu repertoriul sau si l-a trimis. "Concursul a constat in doua etape- un recital de 15 minute impus si altul de 45 de minute, unde concurentii au interpretat atat piese la alegere cat si o piesa a unui compozitor portughez. M-am pregatit cam doua luni. In afara de temele impuse, piesa pe care am ales-o a fost Suita mormantului de Ravel", spune Dragos.
Tanarul, care a fost insotit in Portugalia de parinti, a reusit cu usurinta sa-i intreaca pe ceilalti 32 de concurenti de la categoria lui de varsta. "Am concurat cu tineri din Rusia, Portugalia, Polonia, Uzbekistan. Unii au fost eliminati din prima etapa. In juriu au fost doua profesoare de pian din Rusia si trei pianisti de renume mondial din Portugalia, Brazilia si Spania", povesteste Dragos.

A impresionat juriul
Intreaga desfasurare a concursului I s-a parut la un nivel mult mai ridicat decat la noi. "Totul a fost organizat perfect. Ni s-a pus la dispozitie absolut tot de ce aveam nevoie. Fiecare din noi am primit o inregistrare video cu prestatia noastra". Si concurentii i s-au parut mai bine pregatiti decat la concursurile din Romania. Cu toate acestea, nu i-a fost frica sa urce pe scena. "Eu niciodata nu ma duc cu cu frica la un concurs. In schimb, emotii am avut tot timpul", spune Dragos. In momentul in care atinge clapele, emotiile dispar ca prin farmec. Brasoveanul de 16 ani a reusit sa impresioneze juriul cu talentul sau. Dupa concurs, a inceput sa ploua cu invitatii. "Mi s-a propus sa studiez la Sankt Petersburg, am fost invitat la un concurs in Italia. De asemenea, am primit o invitatie sa sustin concerte in Lisabona si Porto. M-am bucurat foarte tare ca am fost singurul concurent caruia i s-au facut asemenea oferte". Mai are doi ani si termina liceul. Insa stie inca de mic pe ce drum o va lua. Conservatorul, bineinteles. "Vreau sa studiez pianul. Dar nu stiu inca daca voi fi student in Romania sau in alta parte. Mai am timp sa ma hotarasc. Cat despre concursurile din tara, Dragos spune ca le-a bifat aproape pe toate. Mai am doar doua concursuri nationale la care sa particip, si pot spune ca am fost la toate concursurile din tara. La Festivalul Enescu inca n-am voie. Abia dupa ce implinesc 18 ani!"

Voia sa fie dirijor
De mic a iubit muzica. Inainte sa stie sa scrie si sa citeasca, visa sa se faca dirijor. Primele lectii de pian le-a luat la sase ani. "Serios m-am apucat prin clasa a cincea. La 12 ani am participat la primul concurs de pian". In timp ce copiii de varsta lui se jucau pe afara, Dragos isi petrecea dupa-amiezile in fata pianului, exersand ore in sir. O facea cu atata pasiune, incat nici nu simtea cum trece timpul. Cu timpul, dragostea pentru muzica nu s-a stins. "Mie chiar imi face placere sa studiez. Pentru altii e un chin si sa stea doua ore in fata pianului. E pacat ca foarte multi sunt impinsi de la spate de parinti", spune tanarul pianist. Si in vacanta respecta orele de studiu. In putinul timp liber pe are il are, citeste si asculta muzica clasica. Ii mai place jazz-ul de buna calitate. Celelalte genuri de muzica nu le asculta. "Mozart, spre exemplu, se asculta si dupa 300 de ani. Alte genuri de muzica nu au o viata atat de lunga. Peste 100 de ani, nimeni nu va mai sti de ele. In timp ce muzica clasica nu va fi uitata", e de parere Dragos. Cand canta la pian si ferestrele camerei sunt deschise, trecatorii se opresc din cand in cand si asculta. Acum cativa ani, pe o ploaie torentiala, o femeie s-a adapostit sub geamul casei unde locuieste Dragos. Baiatul exersa la pian, ca de obicei. "Femeia a ramas atat de impresionata de cum cantam, ca s-a uitat la adresa si mi-a trimis o scrisoare de cinci pagini. Era o scriitoare din Brasov, chiar m-a invitat sa cant la lansarea cartii ei", povesteste tanarul. Visul lui Dragos este sa concerteze pe marile scene ale lumii.
"Vreau sa fiu un pianist cunoscut si apreciat. Si vreau sa le aduc oamenilor o bucurie, sa ii fac sa iubeasca muzica. Mi-as dori ca spectatorii mei sa vina in sala din dragoste pentru muzica si nu pentru ca se simt obligati".